Tulburările specifice de învăţare reprezintă un grup de deficienţe caracterizate prin dezvoltarea inadecvată a capacităţii de însuşire a anumitor abilităţi academice.
Tulburările specifice de învățare se împart în trei categorii: dislexia, disgrafia şi discalculia.
Dislexia este tulburarea în care copilul prezintă dificultăţi mari de achiziţie a abilităţilor de citire.
Disgrafia este inabilitatea de a scrie fără erori ortografice, mult mai multe decât media celor pe care le face un copil în clasele primare. Greşelile implică dublarea consoanelor, ordinea incorectă a literelor în cuvânt, despărţirea cuvântului acolo unde nu e cazul.
Scrisul de mână este deseori neinteligibil, iar şirul ideilor aşternute pe hârtie este incoerent.
Distorgrafia poate fi inclusă sub umbrela mai largă a disgrafiei
Discalculia este dificultatea de a învăţa sau a înţelege aritmetica.
Copiii afectaţi au probleme în a înţelege cantităţile numerice, procedurile sau conceptele matematice
Se impune o evaluare dacă observaţi la copil următoarele caracteristici:
• Atenţie deficitară (îi vine greu să asculte şi nu reuşeşte să îşi aducă aminte sau să reproducă cele auzite);
• Impulsivitate, reacţii neadecvate raportate la context;
• Vorbire întârziată sau imatură (îi vine greu să pronunţe sunete, stâlceşte cuvintele);
• Performanţă care variază de la o zi la altă (învaţă un lucru pe care se pare că îl reţine, iar a două zi nu mai ştie nimic din chestiunea învăţată);
• Capacitate de procesare secvenţială inferioară vârstei cronologice.
Probleme de coordonare motorie, probleme de coordonare ochi-mână, încurcă frecvent stânga cu dreapta şi nu poate să citească ceasul;
• Inabilitatea de a discrimina între litere, sunete sau numere (citeşte lent şi oboseşte repede, inversează literele atunci când scrie, le amestecă în interiorul cuvântului, scrie cu greşeli, omisiuni, repetiţii, face cu greu transcrieri);
• Este dezorganizat, îşi face lecţiile cu pauze desese.